Aveți grijă cu ce vă spălați pe creier că vă pică neuronii.

Clădim trecuturi doar pentru a nu permite prezentului să se prăbușească.

Te chemam în miezul nopţii să mă priveşti prin geam,Eu, cam nerăbdător să cânt, eu asta urmăream.Inima mi-era tobă, când te simțeam aproapeUniți lângă o sobă cu nedormite pleoape,Bucurii ne-au invadat ferm sufletele noastre.Evadând mii de emoţii din valuri albastreSpunându-ți dulce la ureche, tot ce îmi doream:Cât te iubeam? Te iubeam!

Lipsa iubirii naște monștri, iar apoi prezența ei îi face nemuritori.

Umbrele fac ca mintea să ne joace feste chiar și atunci când ochii sclipesc iubire.

O stare supremă de iubire. O nestare, de fapt.